‘U busillisi / 30 Agosto 2014 in The Selfish Giant

Arbor e Swifty so’ du’ picciotteddi misi mali, veramenti mali. Semu in Nglaterra, ma pari d’essiri ‘na parti chiu fitusa di Montelusa. Preciso ‘ntifico. Grascia e pitittu, pitittu e grascia. Nenti travagghiu, nenti jocu, nenti babbiu, pi ‘sti mischinazzi a vita era nu veru ‘nfernu, ‘na cosa talmenti laida che ti veni u disiu di stinnicchiarti affacciabbocconi e nun susirti chiù.
Arbor era nu carusu nicu nicu, ma che sapiva essiri carogna quanno ci si mittiva, forsi picchì avia sempri pigghiato vastunate. Pi iddu a vita era sempri ‘na mazziata in testa, nu cazzuttuni n’ facci. U mischinu, stando sui cabbasisi a tutti, pi’ difesa aviva ‘mparatu a sparare smàfari a faccia stagnata. Accussì arrinisciva a campari, tutto sommato

Se Arbor era nivuro, sempri arraggiato, Swifty era ‘na avutra cosa. Grande e grosso e bonu, talmente bonu da sembrare babbu, uno che i carusazzi pigghiano ‘pi scimunitu. Sempri ‘ca a testa chissà unni, unn’era cosa sua fare mutuperio pi’ nenti. A iddu bastava taliare ‘nu cavaddru che iàva in estasi, si sentiva tagghiatu in due da ‘na specii di fiumara di felicità pura, si sentiva in paradisu.
I du picciotti pi’ assummare qualichi spicciolo, travagghiavano ‘ni Kitten, un cinquantino malu vistuto, malu cumminatu, talmenti ziccusu chi pi’ tirari fuori un euro ci vuoliano i tinagghie. Di mestieri facia u’ sfasciacarrozze.
Chista è l’accuminzagghia du film, chiu assai un’ se po’ cuntare, sinnò si dici ca’ si fa spoiler. E nun se po’ fa, nun c’è scascione che tenga.

Comunque la domanda che mi spircia è chista: stu film cosa ti porta? Secunnu mia è un film che fa torciri i vuriedda e, si non sì bonu misu, ti fa chianciri alla dispirata. È chistu u busillisi: risicare o non risicare ‘na alluvione, jucandusi u divanu bono?

Leggi tutto